Hipertensiunea arterială este un pericol tăcut pentru sănătatea ta!
Hipertensiunea arterială reprezintă creșterea tensiunii arteriale, respectiv creșterea presiunii sistolice ≥ 140 mm Hg și/sau a presiunii diastolice ≥ 90 mm Hg. Severitatea hipertensiunii se împarte în 3 stadii, în funcție de valoarea cea mai mare a presiunii sistolice sau diastolice. Hipertensiunea sistolica izolată este un subtip de hipertensiune care apare de obicei la vârstnici, fiind definită de presiunea sistolică peste 140 mm Hg și presiunea diastolică sub 90 mm Hg.
Hipertensiunea are o dublă semnificație- atât de boală cât și de factor de risc pentru boala cardiovasculară: infarct miocardic, insuficiența cardiacă, accident vascular cerebral, ateroscleroză dar și pentru insuficiența renală și demență.
Din punct de vedere etiologic aceasta se clasifică în hipertensiune esențială și hipertensiune secundară. Hipertensiunea esențială- forma clinică cea mai frecventă, nu are o cauză identificabilă, fiind rezultatul unei combinații între factorii genetici și factorii de mediu. Hipertensiunea secundară apare mai rar, ca urmare a unei alte afecțiuni precum: boala renală, boala endocrină, boala cardiovasculară, sindromul de apnee în somn, utilizarea anumitor medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, contraceptive orale, antidepresive, antineoplazice).
Factorii de risc
Factorii de risc pentru apariția hipertensiunii sunt: înaintarea în vârstă, istoricul familial de hipertensiune, obezitatea, sedentarismul, consumul ridicat de sare, consumul excesiv de alcool, sindromul metabolic. Sindromul metabolic este definit de prezența a cel puțin 3 factori din: obezitate abdominală (circumferința taliei peste 102 cm la bărbați sau peste 88 cm la femei), alterarea toleranței la glucoză (glicemia a jeun peste 110 mg/dl), presiunea arterială peste 130/85 mm Hg, trigliceride peste 150 mg/dl, scăderea HDL sub 40 mg/dl la bărbați, sub 50 mg/dl la femei. Tratamentul factorilor reversibili poate preveni sau întârzia apariția hipertensiunii.
Diagnosticul hipertensiunii
Diagnosticul hipertensiunii se bazează pe măsurarea standardizată a presiunii arteriale. Monitorizarea continuă a tensiunii arteriale în ambulatoriu pentru 24 ore se recomandă pacienților cu oscilații tensionale mari sau în cazul celor care prezintă tensiune arterială crescută în cadrul cabinetului, dar normală în rest (hipertensiune de “halat alb”). Excluderea cauzelor de hipertensiune secundară și efectuarea examinărilor paraclinice (analize de laborator, electrocardiogramă, ecografia cardiacă) sunt necesare în evaluarea riscului cardiovascular global și ajută la stabilirea planului de tratament. Majoritatea pacienților cu hipertensiune nu prezintă simptome, uneori însă pot apărea: cefalee, dureri toracice, amețeli, epistaxis.
Obiectivul tratamentului hipertensiunii
Obiectivul tratamentului hipertensiunii este prevenirea apariției complicațiilor cardiovasculare atribuite hipertensiunii prin scăderea acesteia sub 140/90 mm Hg. Modificarea stilului de viață se încurajează pentru toți pacienții, aceasta fiind uneori suficientă ca terapie inițială a pacienților cu hipertensiune de grad 1. Modificarea stilului de viață începe prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat, bogat în legume, fructe, produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi, cereale integrale, pește, carne de pasăre. Scăderea în greutate (IMC-18,5-24,9 kg/m²), restricția aportului de sare și alcool, abandonarea fumatului, activitatea fizică regulată (30 minute /zi) sunt de asemenea eficiente în scăderea presiunii arteriale. Tratamentul medicamentos se administrează în combinație de mai multe substanțe precum: inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, sartani, blocanți ai canalelor de calciu, inhibitori adrenergici, diuretice, beta-blocante.
